La câteva zile după ce a afirmat că în Oradea s-au construit prea multe biserici ortodoxe şi nu ar mai fi cazul să se facă una şi în Parcul Traian (unde Episcopia Ortodoxă a reintrat în posesia clădirii ce adăposteşte muzeul memorial Ady Endre, stârnind astfel dojenile episcopului Sofronie) episcopul reformat Laszlo Tokes a dat-o la întors. Vineri, Tokes a prezentat într-o conferinţă de presă textul scrisorii prin care s-a adresat cu o zi înainte Prea Sfinţitului Sofronie, numindu-l „Excelenţa Voastră” şi rugându-l, „în spiritul iubirii creştine” să păstreze casa memorială Ady Endre cu actuala destinaţie.



Întinsă pe trei pagini, epistola lui Tokes către Sofronie începe cu patos, cu un citat aparţinând unui apologet român al lui Ady Endre - „Cât de bine este că mai există o lume a spiritului, în care este îngăduit tuturor să se iubească…” - şi continuă invocând prietenia dintre Octavian Goga şi poetul maghiar.



Tokes arată în scrisoare că Ady n-a fost un şovin, ci i-a respectat pe români la fel ca pe alte naţii, şi afirmă că, deşi a locuit la Oradea doar patru ani, poetului i se datorează atât titulatura de „Parisul de pe Peţa” dată oraşului, cât şi startul literaturii maghiare moderne, prin antologia editată aici, „A Holnap varosa”, adică „Oraşul zilei de mâine”.



Episcopul reformat a făcut uz de toată elocinţa pentru a-l convinge pe omologul ortodox că fosta cafenea unde Ady Endre prefera să stea ceasuri întregi este percepută de etnicii maghiari ca fiind un spaţiu sacru, citând pentru aceasta chiar din opera lui Mircea Eliade, „Sacrul şi profanul”.



„De către comunitatea maghiară a Oradiei, Muzeul Ady Endre este conceput ca un spaţiu sacru. Înseamnă mai mult pentru noi decât un simplu muzeu (…), concentrează în spiritualitatea sa tot ce ne-a mai rămas din „Parisul de pe malul Peţei” de acum un secol”, încearcă Tokes să-l impresioneze pe Sofronie.



În finalul epistolei, episcopul reformat îi cere întâistătătorului Eparhiei Ortodoxe să păstreze destinaţia dată clădirii din Parcul Traian în anul 1955, „pentru că aceasta nu ar fi doar un gest excepţionale al înţelegerii interetnice, ci s-ar întâmpla şi protejarea spaţiilor noastre sacre tot mai puţine la număr”.