Oboseala poate fi considerata - cel putin sub raport metaforic - ca o veritabila "umbra" a activitatilor umane. Orice munca, chiar si cea facuta cu placere, ajunge sa oboseasca, dupa un timp. Senzatia de oboseala, ca si senzatia de foame, de sete, este un semnal de alarma. Daca nu e urmata de odihna, oboseala creste tot mai mult putand ajunge in timp la surmenaj. E bine sa stim insa ca, in general, exista mii de kilometri intre "sfanta oboseala musculara" cum denumeste Chauchard aceasta imperioasa nevoie de repaos ce succede efortul fizic intensiv si cea careia Duhamel ii zicea "diabolica si blestemata oboseala nervoasa" si care succede suprasolicitarii si epuizarii orga?nismului, arata dr. E. Roisman.Aceste experiente si numeroase observatii din viata de fiecare zi arata ce influenta considerabila are sistemul nervos, starea emotionala, tulburarile sufletesti asupra instalarii proceselor de oboseala. O munca monotona, plictisitoare, oboseste mai repede decat una care face placere. Profesorul H. Desfille din Paris subliniaza, de asemenea, influenta emotiilor negative sau pozitive asupra efortului. Astfel, el observa ca un mars de 20 km este mai placut pentru un vanator decat pentru un soldat, care il executa din ordin, primul obosind mai putin decat al doilea.Dar chiar o munca placuta, pasionanta, daca e continuata "a la longue" fara pauze, poate duce la oboseala si chiar surmenaj. Indragostit de stiinta si pasionat de munca, marele chimist suedez Berzelius nu si-a parasit laboratorul timp de 15 ani. Munca nein?trerupta l-a dus la o stare grava de surmenaj. Acesta este de altfel secretul prevenirii surme?najului: alternarea muncii cu odihna, a muncii intelectuale cu cea fizica, schimbarea mediului obisnuit, prin calatorii, excursii.